Alegerile prezidențiale din România au fost marcate de o irupție a extremei drepte, iar unul dintre candidații care a izbutit să atragă atenția este Călin Georgescu, un fost înalt funcționar public cu vederi nostalgice asupra epocii fasciste. Ceea ce a surprins pe mulți analiști politici și observatori este faptul că Georgescu a reușit să obțină primul loc în primul tur al alegerilor, atrăgând un sprijin neașteptat din partea unei părți semnificative a electoratului român.
Unul dintre factorii care au contribuit la creșterea popularității extremei drepte în România este prezența fenomenului TikTok și a ceea ce unii numesc „delirul mistic”. TikTok, o platformă de social media populară printre tineri, a devenit un instrument puternic de influență în rândul alegătorilor, oferind un canal rapid și eficient pentru propagarea mesajelor și ideologiilor extreme. Mulți tineri români s-au implicat activ în campaniile online care promovează idei naționaliste și populiste, alimentând astfel creșterea extremelor politice în țară.
Pe lângă influența mediului online, nostalgia pentru epoca fascistă pare să fi jucat un rol semnificativ în ascensiunea lui Călin Georgescu. Discursurile sale și promisiunile politice au resonat puternic în rândul unei părți a populației care simte că România ar trebui să se întoarcă la valorile și tradițiile vechi, chiar dacă acestea sunt asociate cu un regim autoritar și opresiv. Pentru mulți susținători ai extremei drepte, Georgescu reprezintă o speranță pentru o schimbare radicală în guvernare și pentru restabilirea unei ordini sociale bazate pe principii conservatoare și identitare.
În contextul unei creșteri a nemulțumirii față de clasa politică tradițională și de elitele economice din România, mesajele extremei drepte par să găsească un ecou puternic în rândul cetățenilor obosiți de corupție, inegalități sociale și promisiuni nerealizate. Georgescu a reușit să capitalizeze această stare de spirit, prezentându-se ca un candidat anti-sistem, dispus să lupte împotriva „inamicilor interni și externi” care, în viziunea sa, amenință unitatea națională și identitatea românească.
Pe de altă parte, criticii lui Georgescu și ai extremei drepte atrag atenția asupra pericolelor unei astfel de mișcări politice, a cărei retorică xenofobă, rasistă și autoritară poate submina valorile democratice și drepturile fundamentale ale individului. Într-o Europă aflată în fața unor provocări majore, precum criza climatică, migrația și polarizarea socială, alegerea unei cale extremiste ar putea să aducă consecințe dramatice pentru România și pentru întreaga regiune.
În final, alegerile prezidențiale din România reflectă o polarizare tot mai accentuată a societății românești, cu extremele politice câștigând teren și divizând opinia publică. Viitorul țării depinde în mare măsură de modul în care cetățenii vor reuși să gestioneze aceste tensiuni și să își exprime voința într-un mod pașnic și democratic. Alegerea următorului președinte va avea un impact semnificativ asupra direcției pe care România o va urma în următorii ani și va fi un test important pentru rezistența instituțiilor democratice în fața provocărilor extremiste.